Mereu am mers pe ideea “ocupa locul care ti se cuvine pentru a nu fi nevoit sa te ridici cand apare cel de drept sa-l ocupe”. Dar, de la teorie pana la practica e ca de la stiinta pana la religie, asa ca am inceput de-a lungul timpului sa-mi pun fundul pe tot felul de scaune pentru ca a trebuit, fara succes in a ma mai ridica –  n-a venit nimeni sa le revendice. Asta nu-i un lucru bun, cand te inhami la tras o caruta iti displace tare sa vezi cum se mai ataseaza si alte carute pe capat pana se face un sir lung si greu de tras. Probabil exista o motivatie? Da, exista: “daca nu le tragi pe toate, nu mai tragi nici una” sau “stiu ca poti, hai trage ca altfel iti rup hamul si te trimit la plimbare”. Uneori preferam lipsa motivatiei negative decat prezenta lipsei de motivatie, e cazul meu si a multor altora care in fiecare zi trec prin acelasi mini-cosmar de om treaz. Imi doresc mult sa pot spune “auzi, mi-ai ocupat locul, da-te un pic mai incolo, incapem amandoi” macar…

Share

Comentarii

comentarii

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *