Formele in care se incearca “dezbinarea maselor” intr-un grup restrans sunt tot mai inventive, insa unele apeleaza la tactici vechi, fumate si care dau rezultate total negative. Sa luam exemplul unui grup de 30 de persoane, 5-6 pe un departament, 2-3 grupuri de cate 2 pe alte departamente si apoi restul impartiti cate unul pe treaba lui. De la astia vrei performanta, implicare maxima, sa munceasca pe rupte, sa nu respire, sa nu se gandeasca decat la modalitati prin care sa produca sume colosale de bani. Mai departe, pentru a ii impinge un pic in directia “buna”, motiveaza-i asa cum trebuie: ori cum vreau eu, ori dincolo de poarta. De aici incep scarpinarile cel putin verbale intre toti, ca unul e verde si prinde numai primavara-vara, ca unul e albastru si locul lui e pe steagul romaniei si nu intre ceilalti, ca unul e in mediul virtual, teoretic n-are ce cauta printre oameni si tot asa. Ca sa fie treaba buna, desi toti sunt asupriti, grupul cel mare (cel de 5-6) considera ca ceilalti freaca menta si primesc si bonusuri pentru asta, aplicand ca urmare un comportament de caine incoltit.

Asadar, daca ideea capului e sa impulsioneze miscarea rapida prin motivarea negativa, e o idee proasta. Se duce naibii spiritul de echipa, n-o sa mai intinda unul o vorba catre altul, fiecare o sa fie nevoit sa-si taraie singur sarsanalele si nici loc de “salut colegule” nu mai ramane. Care-i solutia?

Share

Comentarii

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *