E august si ne umplem de italieni. Adica nu de aia ai lor ci de astia ai nostrii, plecati de o luna, doua, zece la munca pe taramul fagaduintei, acolo unde curge lapte si miere, unde se doarme pe bani. Ce-i frumos e ca limba noastra se cam uita. E normal, n-o stiu astia de aici, ce pretentii sa avem la aia de pleaca? Pun pariu ca de cum se urca in autobuz incep sa uite. De ce ar tine minte, doar aici i-a fatat muma lor ca n-avea drum incolo, sau i-a fatat o vecina cat era ma-sa plecata in italia. Ergo, in farmacii apar tricouri roz cu ochelari cat ecplipsa totala si incep “aveti stroboscnzo? pai cum sa nu aveti? la noi in italia…”. La terase se comanda ” io voglio una… como si dice… una coca-cola…”. Te apuci de stat de vorba cu un vechi prieten poate, caruia i-ai imprumutat bani sa plece si ti-ai luat gandul de la ei cand a inceput sa te ignore si il auzi cu “certo, certo” in loc de vechiul “da coa*e”. Nu, nu e nimeni invidios pe voi “italienilor”. Copiati pana si stilul ala tampit de vorbit la telefon, ragete maxime, la fiecare 5 secunde “siiii, siiii” sa se auda in jur ca tu nu vorbesti romana. Pana si ungurii imi sunt mai dragi ca voi (da, aia de i-as arde dupa ce-i spanzur de statuia lui Iancu), pentru ca aia se chinuie sa vorbeasca romana in mijlocul romanilor. Ce ma distreaza e ca stiu cati bani se fac acolo. Stiu ca impingeti cu matura in kkt pentru 1200 de euro/luna din care se scad vreo 400 pe chirie si restul pe mancare si haine (toale de firma cu ITALIA scris mare pe ele, se stieeeee), mai trimiteti in tara cativa ca doar de asta sunteti acolo si apoi veniti aici vrand sa lasati impresia ca aveti de nu incap in buzunare. Trist, nu?

Share

Comentarii

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *