Nu-mi place deloc expresia “marea cu sarea”. Nu inteleg sensul si rezultatul. Imi plac insa angajamentele ferme si demne de toata increderea pe care le aud in ultima vreme. “O sa ploua, o sa ninga, dar sigur va fi soare, garantat si invariabil”. Ador sa aud mereu expunerea politicii de reasigurare a buretilor de bucatarie, cum ca, in cel mai scurt timp vor fii spalati bine si sapuniti astfel incat sa fie curati la maxim. Optimismul mi se scoala mai ceva ca un catarg de corabie la auzul expresiei “sigur, dar foarte sigur va fii soare vineri, cel tarziu sambata”. Si asa asteptam noi buretii de bucatarie sambata aia, un pic cu spranceana ridicata ce-i drept, dar plini de optimism si ganduri bune incat se face instant primavara in jurul nostru. De ce ne-am indoii de spusele celor de la centrul de meteorologie? De cate ori au spus ceva, s-a intamplat. Am venit in tricouri, in short si in slapi cu ochii plini de nerabdare, asteptand sa ne incalzim pielea la soare. Si asa a fost! Am numarat razele de soare care picurau pe noi de ne simteam calzi si revigorati ca un picior de betiv cand nu-si mai poate stapanii vezica. Si asa mergem inainte. De ce? Nu pentru ca suntem prosti fiecare diferit si in felul lui, ci pentru ca suntem prosti toti odata si in acelasi timp. Pentru ca ne complacem la situatia plina de raze de soare in care ne umezim in fiecare zi si pentru care… fireste… ar trebuii sa fim recunoscatori. Pai daca am fii sub streasina unde e umbra si picaturile mari si umede de soare nu ajung, ce am face? Nu ne-am intreba noi pe insine oare “acum unde ma duc?” sau “sub ce soare atat de stralucitor o sa mai stau eu?”. Ba da, asta am face. Asa ca mai bine sa evitam furtuna si sa stam pe sezlong-ul comod din barca gaurita care ne duce catre taramul fagaduintei, acolo unde garantat si invariabil vom gasii ce am cautat mereu.

Cu stima, un burete de bucatarie

Share

Comentarii

comentarii

Tagged with:
 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *