De ce? Cine? Unde? Cand? Cum? Din ce motiv? Cat a durat? Cine a vazut? Ce ai auzit?
Colega Fufulina intrebacioasa trebuie mereu sa fie la curent cu ce se intampla. Asa e natura ei, curioasa si bagacioasa, sa nu cumva sa rateze sirul vietii si sa nu-si dea seama. In principiu nu e un lucru rau, dar uneori un burete de bucatarie poate fi deranjat de picaturile de la robinetul uitat deschis… sau care nu vrea nici de-al naibii sa se inchida. Ca sa arate totusi ca intentiile ei nu sunt rele, Fufulina imparte uneori din ceea ce stie, lumineaza mintile intunecate ale nestiutorilor cu franturile ei de geniu, devenind astfel un fel de mijloc al hoardei incinse. Uite, asta e inca o calitate a Fufulinei, Ea stie, sau cel putin spera ca universul, in minusculozitatea lui comparata cu marimea ei, o are drept axa. Toata atentia trebuie indreptata catre ea, altfel riscam sa vedem asfaltul maturat de botul intins strategic pana sub dalele de piatra. Poate poate s-o gasii cineva cu “giugiuluca tziuputzicipilitzinisifitzi” care sa-i reaminteasca “o da, tu esti centrul, sa nu te indoiesti de asta”. Cu toate ca buretii de bucatarie ar trebuii sa se sperie de ea, mai ales la auzul expresiei “stii ce? ia vezi”, Fufulina se fereste totusi de unul din bureti, care e mai degraba de sarma decat din material poros. motivul nu-l stie nici ea, clar e insa ca de cate ori a incercat sa i se urce in cap, s-a trezit cu fundul in asfaltul pe care apoi l-a maturat cu botul, in semn de “m-am suparat, ce puii mei” (fara rezultat).

Cu stima, un burete de bucatarie

Share

Comentarii

comentarii

Tagged with:
 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *