Au trecut 22 de ani de cand s-a produs marea schimbare, s-au abatut asupra noastra tot felul de necazuri, am trecut prin toate stadiile de dezintegrare, ca popor, ca natie de oameni sau ce naiba suntem. Ne speriem si noi candva in viitorul asta foarte apropiat? Nu? N-avem de ce? Probabil ca nu, suntem caliti, suntem obisnuiti, n-avem de ce sa luam atitudine. Las’ ca ne ajunge sa-i admiram pe vecinii apropiati sau indepartati, sa spunem “uite ce frumos e la ei, asa da” sau “halal de ei, la noi niciodata” si sa ne mancam in continuare painea tare si amara. Acu ceva vreme s-a iesit in strada, pentru… pentru ce era? Eu nu mai tin minte, n-am participat la nici un protest, tocmai din cauza asta, nu stiam despre ce e vorba. Decat sa fiu in locul tanarului care zicea “da, pentru… care astia sa nu ne ia netu… din cauza care a lor ca… care”, am preferat sa privesc de la distanta si sa inteleg tot fasul ala inutil si incontrolabil. Fara succes insa, azi era despre ceva, maine era despre altceva, libertate, fraternitate, bagare de picioare, legi, conducere, ACTA, SOPA, basescu, pipa, revolutia din 89′, “netu care astia sa nu il ia din cauza lor care eu nu po’ sa ma ui la filme”.

Bun, nevoie de schimbare, poate asta era motivul principal si poate multi asta vor. Eu cred ca nevoia de schimbare a aparut puternic acum 22 de ani, insa schimbarea n-a fost cea corecta, apoi s-a continuat pe aceeasi linie si la fiecare 4-5 ani se tot producea cate o schimbare… de peisaj, ca de situatie nu pot spune nimic. Am mers de la rau la mai rau, au crescut preturile, au scazut salariile sau in cel mai bun caz au ramas la acelasi nivel, au crescut din nou preturile, ni s-a dat cu sare in ochi, cu praf in gura si am fost obligati sa o tinem tot asa, fiecare s-a refulat cum stia mai bine strigand “hotiiii” in spatiul virtual, vreo 2-3 si-au pus hartie in piept si au stat un pic la aer, actiuni repetate si independente, rezultate nicht nicht. Nu-i vorba ca nu-i apreciez pe cei care incearca sa puna mana pe fraie, da’ sunt cam putini si n-au plamani sa strige prea mult timp.

Ne speriem si noi? Ne speriem un pic de faptul ca suntem intr-un mare rahat si nu ne ajung lingurile pe post de lopeti? Ne speriem de faptul ca tragem de 1 leu de pe o zi pe alta amagindu-ne stomacul? Ne speriem de faptul ca ne educam copiii cat de bine putem si apoi ii trimitem in scoli unde se indobitocesc la maxim? Ne speriem de faptul ca suntem o gloata de tarani prosti condusi de un boier caruia i se rupe de noi? Ne speriem de tiganii care ne sparg casele in vazul nostru si ne rad in nas? Ne speriem de strainii care isi pun corturile pe pamantul nostru si a doua zi pretind ca e al lor? Ne speriem de moarte cand ne priveste in ochi si nu avem cu ce sa-i intarziem venirea?

Share

Comentarii

comentarii

Tagged with:
 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *