Sunt de mai bine de jmatate de an liber profesionist (in romana “somer” sau “muritor de foame”) si am avut bafta ca pana acum sa colaborez cu tot felul de persoane. Spre deosebire de cei care si-au gasit job-uri folosindu-si blogul personal, eu am ales sa scriu ce nu tine de “luati-ma si pe mine in echipa” ci doar ce ma apasa si ce imi sau nu-mi place. Sa nu fiu inteles gresit, ii admir pe cei care s-au consacrat in felul asta si am tot respectul pentru ei. Eu sunt totusi diferit si nu cred ca o sa-mi bata cineva la poarta inboxului sa ma invite la un parteneriat (asta in RO, pentru ca strainii ma abordeaza zilnic).

Acum sa revin la ce ziceam! Niciodata nu trebuie sa deschizi gura si sa spui ca ai cunostinte intr-o zona in care n-ai intrat niciodata, cu exceptia click-urilor gresite la afisarea unor rezultate intr-un motor de cautare. Imi aduc aminte de Joey (Friends anyone?) care zicea ca tot ce are in CV e pus sa fie, daca cineva il intreaba de calarie spune ca stie si invata pe parcurs. Si daca cineva te intreaba in timp ce iti da calul? Ai cam pus-o, nu? Nu e nici o rusine sa spui “nu stiu dar pot sa invat”, sau sa ceri o zi-doua si sa iveti apoi sa raspunzi solicitarii. Ma aflu acum in acelasi impas, cineva vrea sa ii instalez un script iar eu ma poticnesc in detalii, insa de la bun inceput am zis ca nu am mai facut asta niciodata si nu garantez succesul imediat. A fost de acord sa ma lase sa incerc, pentru ca am fost sincer si pentru ca pana acum nu l-am dezamagit.

Un sfat tuturor celor care vreti sa munciti in regimul asta: nu va aruncati cu capul inainte, o sa va doara tare. Incepeti cu ce stiti, dezvoltati-va pe parcurs si apoi inrazniti sa spuneti “stiu mai mult”.
Daca mai am greseli pe ici pe colo e pentru ca am scris de pe telefon, iertare imi cer.

Share

Comentarii

comentarii

Tagged with:
 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *