De cand lucrez in vanzari on-line, am avut de-a face cu tot felul de oameni. Cu unii am legat prietenii frumoase, m-au invitat cu familia sa-i vizitez, am ras impreuna, am impartasit idei. Cu altii am conversat doar pe marginea intereselor lor, am ajuns la un acord comun si cam atat. Insa, nu pot sa-i ignor pe cei care isi amplifica importanta pe care nu o au si se comporta ca niste dobitoci, doar pentru ca au reusit sa formeze un numar de telefon si cineva, la capatul celelalt, le-a raspuns. Sunt personaje (pentru ca nu le pot spune “oameni”) care ma suna la orice ora, fie la 6 dimineata, fie la 11 seara sub pretextul “dap-oi eu nu stiu ce orar aveti voi”, de parca nu e omeneste de inteles ca nimeni nu lucreaza pe bezna la un departament de vanzari (asta daca nu se specifica contrariul). Sub numerele de telefon la care se pot face comenzi e trecut programul de lucru, si de fiecare data incerc sa il reamintesc. N-am cu cine, astia vor ceva si vor cand vrea bibilica lor, nu-i intereseaza alte aspecte. Incercam jumate in gluma, jumate in serios sa le spun ca nu lucrez la ore de astea, si ca daca au nevoie de alte informatii sa apeleze unul din cele doua numere intre 8 si 17: “acolo in dreapta imaginii produsului sunt doua numere de telefon, le vedeti? Da, ala de mobil si cel de fix sub care scrie si programul de lucru“. Imediat cum spuneam de program auzeam “nu le am eu dom’le cu de astea, nu ma prea pricep la internet”. Asta denota ca, intr-o lume in care tehnologia e cea care detine controlul, toate operatiunile sunt facute de roboti. Ergo, vanzarile online sunt disponibile non-stop, ca o curva de la linia fierbinte, gata oricand sa ti-o ridice in timp ce din contul tau curg banii ca apa din Siret. Eh, nu-i asa, daca pretinzi respect trebuie sa-l oferi la randul tau, daca te crezi important, trebuie sa delimitezi pentru cine esti important (parinti, rude, prieteni, etc.).

Share

Comentarii

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *