Norocul ma facee sa pot merge in ambele variante. Lipsa lui ma face sa ma intreb daca atunci cand sunt in spatele volanului, sunt la fel de cretin ca majoritatea dobitocilor care n-au loc pe strada, care apasa pedala sa se auuda dracului motorul pana in rectul de pe scaun, care merg pe langa mine la 2mm distanta si aproape ca ma obliga sa ma urc pe trotuar sau sa sar in sant. Teoretic, sunt participant la trafic si ma supun acelorasi reguli, practic ma diferentiez prin lipsa carcasei de metal care-mi da voie sa fiu idiot, care-mi permite sa ma cred sefu’ asfaltului si sa-mi bag p*** in aia de pedaleaza, nu? De regula cand sunt cu volanul in mana trec usor pe langa biciclisti, sa nu-i sperii si sa nu ajunga sub rotile mele, pentru ca in locul lor sunt si eu. Nu e o lauda, e doar o precautie. De ce sa merg pe ideea “lasa sa planga ma-sa decat mama” si sa nu-mi vad de treaba? Mai bine sa-si vada si maica-mea si maica-sa de treaba lor, poate n-au chef sa aduca de mancare la spital si au treaba mai buna de facut. Dar… cum permisul nu-i greu de cumparat, sunt o gramada de cocalari cu motoare puternice care vor sa arate ca “ei e sefu”. Cocalari si la varste mai inaintate care parca fug de moarte pe strada, sau parca le naste femeia trecuta de a doua menopauza si trebuie sa ajunga numaidecat unde mama masii au de ajuns. Ce, vrei sa mergi pe bicicleta pe strada? Pai bicicleta nu-i masina. Corect, insa cum pe trotuar nu pot merge ca dau cu roata in balabustele nevazatoare care merg in zig-zag, pista de biciclete am doar intr-o zona, si aia luata drept trotuar, aleg sa merg pe strada, ca orice vehicul pentru ca pe bicicleta si eu sunt vehicul (aha, cu tractiune animala… funny shit). Pericolul e oarecum egal in ambele parti: pe trotuar imi poate sarii in fata orice copil care se invarte in cerc si nu se uita nicaieri, ca asa l-a educat ma-sa si tacsu, sa mearga ca bou printre vite (sau ca vita printre vite), iar pe strada trebuie sa am grija sa nu ma calce transformatii care dupa cheia de contact uita ca sunt oameni, uita ca si ei au picioare pe care merg si deja fac parte dintr-o rasa diferita. Pe strada suntem 2 rase: soferi si biciclisti. Adica stai un pic, eu nu mai sunt om, sunt biciclist, unu care n-are treaba cu lumea inconjuratoare, unu care traieste dupa propriile reguli si alege sa pedaleze tocmai ca sa le faca in ciuda cretinilor de la volan, a? Dragilor soferi, nu e deloc asa. Eu n-am masina personala inca si de asta merg cu bicicleta, mai dau jos din ceaunul de burta, mai economisesc banii pe care i-as da pe transport, ma bucur de priveliste fara unghiuri moarte.

A, si inca ceva: astia de spuneti ca aveti sofatul ca a doua natura… e un mare kkt. E doar un reflex tampit de a va urca in masina si cand va duceti la buda, de a merge cu masina si pana la coltul strazii sa va luati paine. A doua natura e sa fiti cretini atunci cand va urcati la volan, sa aveti impresia ca sunteti cei mai importanti si sa va urcati pe biciclisti dand din umeri si spunand “cine l-a pus sa mearga pe strada?”

Share

Comentarii

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *