Mi-am dat seama ca prostia chiar doare. Nu direct, ci indirect. Sa zicem ca esti un absolvent al unei facultati de prestigiu (gen kktul asta de Cuza din iasi), ai absolvit cu “mega cum load&shit”, ti se pare ca ai un viitor stralucit si aspiri la tot ce ti se pare mai interesant (joburi de derector, patron de Maicărsoft cum zice Inna, derector la Adobe, etc.). Pana la urma ti se ineaca vaporasul de hartie si te trezesti cu fundul intr-un scaun de plastic (nici macar directorial) butonand de zor aceeasi chestie la fiecare 30 de secunde, click-uri de mouse in aceleasi ferestre, aceleasi intrebari si raspunsuri la telefon. Ajungi in momentul in care te doare asta si iti spui “bă da prost sunt”. Asa-i ca prostia doare? Asa-i ca era mai bine sa mai rabzi o țâră si sa iti cauti ceva mai pe masura camasii, sau daca nu rabdai macar sa iti cauti in continuare ceea ce vrei in timp ce dai cu sapa pe ogorul stapanului? Asta e momentul in care dorinta aia ca prostia sa doara se implineste. Asta e momentul in care iti spui: “băi, sunt in căcat pana in gât și e momentul să caut o lopată”.
Eu nu sunt absolvent de nici o facultate, nu m-a dus mintea sa termin un rahat si sa primesc o hartie pentru asta, scriptic vorbind nu fac nici cat un rahat in ploaie, n-am cu ce sa ma prezint la un interviu si sa exclam “uite, kktul asta de carton ieftin atesta ca eu sunt geniu”. No sir, eu sunt un autoeducat care face, nu spune ca stie sa faca. Imi place sa spun “sunt prost domnule, nu stiu sa fac asta” atunci cand “asta” mi-e cunoscuta X pe care o stiu doar imbracata. Imi place sa spun ca stiu sa rezolv o necunoscuta atunci cand am vazut-o si in fundu’ gol si dupa disectie. Si totusi si pe mine ma doare prostia. De ce? Pai ca si voi sau ca multi altii, ma complac la situatia maro de a ma prezenta zilnic intre 8 si 17 la un job care-mi place partial, de a sta de vorba cu toata pleava rahatului asta de tara si de a le explica de ce rosul nu e albastru, de ce e doar o vorba ca barza aduce copii si asa mai departe. Si? Ma doare. Ma doare ca sunt prost si nu-mi caut inversunat job-ul care sa ma trezeasca cu placere dimineata din pat, sa ma faca sa fiu cu o ora inainte in talpi, sa ma provoace, sa ma exploateze creativ. Si eu ca si voi stau ca prostul intr-un scaun standard, imi rup spatele si imi subestimez fortele ca o curva care se preface ca nu stie sa faca un handjob.

Ce facem? Lasam prostia sa ne doara? Hai sa nu… suntem capabili, suntem inca tineri, avem timp!

Share

Comentarii

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *