Prin perioada FSN-ului si o buna bucata dupa, atunci cand Internetul era o inventie impartiata la nivel local in tarile civilizate, taranul isi gasea distractia in activitati care implicau socializarea la un alt nivel. A nu fi inteles gresit, nu este rau sa te tragi de la tara, este rau sa iei satul cu tine si comportamentul ala de vaca nebuna sa-ti fie personalitate. Este rau sa te trezesti in orice mediu si sa-l vezi ca pe birtul satului, acolo unde iti permiteai sa spargi sticle de capul altora si sa vorbesti asemenea animalelor pe care le hraneai de 3 ori pe zi (si care iti erau cei mai bun prieteni).

Asadar, distractia consta in construirea unei mase de energie care exploda sambata sau duminica, atunci cand “dijeiul” local deschidea portile unui grajd mai mare in care se adunau toate animalele bipede. “Mă’d sâ bieu un rachiu, il bat peșiala a lu așiala șî vin acasâ”. Asta se numea interactiune cu alti useri. Simple vremuri, nu trebuia ca celalalt user sa se perzinte, sa te incurce, sa aibe vreo intentie asupra ta, te napusteai asupra lui si incepeai circul.

Dupa ce internetul s-a impanzit si pe la noi (mai cu seama pe pajistea de asfalt), a ajuns si pe la tara. Aici, taranul tanar a lasat sapa si coasa din mana si si-a asezat degetele pe tastatura. O litera azi, inca una saptamana viitoare iar dupa un timp relativ scurt (un mandat de primar fara relatii) a invatat sa compuna cuvinte. Ce sa faca cu ele? Exact ce facea la discoteca satului, numai ca acum nu mai e nevoie sa se deplaseze din casa, acum poate sa inceapa o “socializare” (cum o numeste el) din confortul propriului bordei. Astfel, noi forme ale strigatelor de lupta:

– “și-ai uă, ti crez jmiecher?” = “și-ai uă, ejti jmiecher in spatilii tastaturii?”
– “so umflat orezu-n tini wă? vez poati-ț f*t sticla iasa pisti cap” = “wă vez câ schimbam foaia, poati vin pisti tini amuia”

Si asa mai departe. Taranul, (aka userul rural) cauta in continuare prilej de harta, pentru ca asta e principala lui metoda de distractie. Nu conteaza cine-i vine in cale, faptul ca nu-l cunoaste, ca nu-l incurca, orice prilej e bine primit. Pentru o mare parte din ei, s-a schimbat ceva in momentul in care s-au mutat la oras, si anume domiciliul de pe buletin. In alte privinte, au iesit doar din sat, insa 99% e inca in ei in personalitate, comportament, stil de trai, ocupatie. Copiii lor sunt la fel, pentru ca n-au avut cum sa fie feriti de asta. Cresti cu vaca in casa, o sa puti a balega. Cresti cu boul langa tine, o sa preiei mare parte din obiceiuri.

Si acum, ca tot am avut un motiv pentru care am descris asta: userului sau userilor rurali care duc lipsa de o viata personala, care nu permit rotitelor din capatana sa se invarta, care-si gasesc distractia la modul satesc, taranesc si traditional in lumea cibernetica pe care o confunda cu ograda copilariei, cand cineva va spune “sunt ocupat, ma retii”, nu se traduce prin “sunt smecher in spatele tastaturii” sau “s-a umflat orezu’n mine” ci prin “SUNT OCUPAT, MA RETII”. Faptul ca va comportati ca niste gandaci infecti de bucatarie, ca niste muste de balega, ca niste sobolani plin de viermi, nu va ridica in ochii nimanui. Sunteti la fel de neimportanti pentru restul, asa cum ati fost pentru partintii vostrii care nu s-au ocupat de educatie, drept dovada ati ajuns nimic mai mult decat niste nimicuri.

Poti sa scoti taranul din balega, dar nu sa scoti balega din taran…

Share

Comentarii

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *